11 AUGUST

11 august. O zi ca oricare alta, însă nu pentru mine. Pentru mine, 11 august este o zi importantă, o zi pe care o voi ține minte mereu.

Dimineața acelei zile, m-am trezit cu un sentiment de neliniște în stomac. Simțeam că ceva avea să se întâmple, dar nu știam ce. M-am pregătit de școală ca de obicei, dar tot timpul mă gândeam la acel sentiment.

Ajuns la școală, am dat peste colegii mei. Se comportau normal, râdeau și vorbeau între ei. Eu însă nu mă puteam concentra la nimic. Gândul la acel ceva care avea să se întâmple mă rodea.

Orele au trecut greu. Abia așteptam să ies din școală și să merg acasă. M-am urcat în autobuz și m-am așezat pe un scaun. În timp ce mă uitam pe geam, am văzut o bătrânică care stătea în picioare. M-am ridicat și i-am cedat locul meu.

Bătrânica mi-a zâmbit și mi-a spus: "Mulțumesc, tinere. Dumnezeu să te răsplătească."

Am rămas surprins de vorbele ei. Dumnezeu să mă răsplătească? Pentru ce?

Am coborât din autobuz și m-am îndreptat spre casă. Pe drum, m-am gândit la vorbele bătrânei. Oare ce avea să se întâmple?

Când am ajuns acasă, am găsit-o pe mama plângând. M-am speriat și am întrebat-o ce s-a întâmplat. Mi-a spus că bunica mea a murit.

Am izbucnit în plâns. Bunica mea era cea mai bună prietenă a mea. O iubeam foarte mult.

În acea noapte, m-am culcat cu gândul la bunica mea. M-am gândit la toate clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună. M-am gândit la cât de mult o voi iubi și o voi duce dorul.

A doua zi, am mers la înmormântarea bunicii mele. A fost o zi tristă, dar și o zi frumoasă. Am putut să-mi iau rămas bun de la bunica mea și să-i spun cât de mult o iubesc.

De atunci, 11 august este o zi importantă pentru mine. Este ziua în care bunica mea a murit, dar este și ziua în care am învățat că viața este prețioasă și că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment pe care îl avem cu cei dragi.

11 august este o zi pe care nu o voi uita niciodată. Este o zi care mi-a schimbat viața și care m-a făcut să apreciez mai mult viața.