16 iulie 1931

16 iulie 1931 a fost o zi fatidică în istoria țării noastre, un moment care a lăsat o amprentă profundă asupra destinului României. În acea dimineață de vară ce promitea o zi senină, un dezastru feroviar avea să zguduie din temelii națiunea, lăsând în urma sa un val de durere și consternare.
Trenul „Poșta” pornise din Gara de Nord din București cu destinația Cernăuți, purtând în vagoanele sale un număr mare de pasageri, dornici să ajungă la casele lor sau la destinații de vacanță. Călătoria se desfășura fără incidente, iar zgomotul ritmic al roților pe șine crea o senzație de liniște și siguranță.
Din nefericire, destinul avea să pregătească o lovitură cruntă pentru cei aflați în tren. În apropierea gării de Coțofănești-Prut, la kilometrul 378 al liniei ferate, locomotiva a deraiat, antrenând după ea mai multe vagoane. Impactul a fost devastator, metalul scârțâind și lemnul trosnind sub forța coliziunii.
Vagoane sfâșiate au fost aruncate de-a lungul șinelor contorsionate, iar pasagerii au fost prinși în capcana resturilor. Scene de groază și disperare s-au derulat în fața ochilor martorilor, care au asistat neputincioși la desfășurarea tragediei.
Primii salvatori, printre care și localnici din satele învecinate, au ajuns la locul accidentului și au început o cursă contra cronometru pentru a elibera victimele. Cu lopeți și unelte improvizate, au îndepărtat dărâmăturile și au căutat supraviețuitori.
Numărul victimelor a fost înfiorător: 102 oameni au pierit în urma accidentului, iar alte sute au fost rănite. Printre cei care au sfârșit tragic s-au numărat atât adulți, cât și copii, visurile și speranțele lor fiind spulberate într-o clipă.
Vestea despre dezastrul feroviar de la Coțofănești-Prut s-a răspândit rapid în întreaga țară, umplând inimile românilor de tristețe și cutremur. Familii au fost îndoliate, iar orașele și satele s-au îmbrăcat în doliu.
Autoritățile au declanșat o anchetă pentru a stabili cauzele accidentului, iar concluziile au arătat că deraierea a fost provocată de o defecțiune tehnică la locomotivă. În urma tragediei, au fost luate măsuri stricte pentru a îmbunătăți siguranța căilor ferate și a preveni astfel de nenorociri.
16 iulie 1931 rămâne o zi neagră în memoria României, o amintire dureroasă a fragilității vieții și a pericolului care poate pândi chiar și în locurile unde ne simțim cel mai în siguranță. Este o zi care ne învață să prețuim fiecare clipă și să fim recunoscători pentru darul vieții.