30 octombrie

Într-o noapte întunecoasă și misterioasă de Halloween, Savannah a pășit pe ușa casei sale bântuite, nerăbdătoare să înceapă cea mai înfiorătoare sărbătoare a anului.
Când a aprins luminile, un val de frisoane i-a parcurs șira spinării. O pânză de păianjen atârna de candelabru, iar din colțurile casei răsunau gemete stranii. Într-un colț, un dovleac sculptat cu răutate îi zâmbea enigmatic.
Savannah a respirat adânc, încercând să își învingă teama. A aprins câteva lumânări parfumate, sperând ca mirosul liniștitor să o calmeze. Dar chiar când se simțea puțin mai în largul ei, un urlet prelung o făcu să tresară.
Se repezi la fereastră și privi afară. Pe peluza din față, o creatură cu blană neagră și ochi roșii îi sângerau în noapte. Ochii îi străluceau ca niște cărbuni aprinși, iar colții îi erau ascuțiți ca niște brice.
Savannah a dat un pas înapoi, inima bătându-i nebunește în piept. Creatura făcu un pas spre casă, ochii săi roșii țintuiți pe ea.
„Ce vrei?”, întrebă ea cu o voce tremurândă.
Creatura nu a răspuns, dar ochii săi roșii au strălucit și mai tare. Savannah a simțit un val de răceală care i-a străbătut trupul.
„Pleacă de aici”, îi spuse ea, încercând să pară curajoasă. „Nu te vreau aici.”
Creatura a chicotit, un sunet care i-a trimis fiorii pe șira spinării.
„Te rog, pleacă”, a implorat Savannah. „Nu vreau să-ți fac rău.”
Dar creatura nu a ascultat. A făcut un pas spre casă, ochii săi roșii tot mai aproape.
Savannah a simțit că panică o cuprinde. S-a întors și a alergat spre ieșirea din spate, sperând să scape de creatura înspăimântătoare. Dar a fost prea târziu. Creatura a ajuns la ea, ghearele sale ascuțite prinzându-se de brațul ei.
Savannah a țipat de groază și durere. A încercat să se elibereze, dar ghearele creaturii erau prea puternice. A târât-o înapoi în casă, spre camera întunecoasă și înfricoșătoare.
Savannah nu știa ce soartă o aștepta în acea cameră bântuită, dar un singur lucru îi era clar: Halloween-ul ăsta nu urma să mai fie niciodată la fel.