Într-o zi însorită de vară, am plecat într-o drumeție în munții Călimani, nerăbdător să explorez peisajele impresionante. Am urcat dealuri abrupte, am traversat păduri umbroase și am admirat priveliștile panoramice. În timp ce mă îndreptam spre Vârful Borca, am auzit un zgomot puternic în spatele meu.
M-am întors și am văzut un bolovan enorm rostogolindu-se în jos pe pantă. Inima mi-a sărit din piept, realizând că dacă aș fi fost cu câțiva pași în față, ar fi fost o tragedie. Bolovanul a trecut pe lângă mine cu doar câțiva centimetri, iar eu am rămas înmărmurit, tremurând de spaimă.
Mi-am revenit încet-încet, simțindu-mă incredibil de norocos că am scăpat cu viață. Mi-am amintit povestea unui alt excursionist care fusese lovit de o rocă pe aceeași potecă, iar consecințele fuseseră dezastruoase. În acel moment, am înțeles importanța precauției și a respectului față de forțele naturii.
Am continuat drumeția, dar atenția mi-a fost sporită, iar fiecare zgomot mă făcea să tresar. La câteva ore mai târziu, am ajuns în vârf, unde am fost întâmpinat de o priveliște uluitoare. Valea Borca se întindea înaintea mea, cu pădurile verzi, râurile strălucitoare și munții maiestuoși. Am stat acolo un moment, privind în zare și reflectând la experiența mea.
Accidentul Borca m-a învățat o lecție valoroasă: să fiu mereu conștient de împrejurimile mele și să respect pericolele potențiale ale naturii. De asemenea, mi-a arătat cât de important este să apreciez fiecare moment al vieții noastre, pentru că soarta ne poate schimba cursul în orice clipă.
Astăzi, mă gândesc adesea la ziua în care am fost la câțiva pași de o tragedie. Sunt recunoscător pentru norocul meu și pentru faptul că am putut să împărtășesc această poveste cu alții, ca să-i încurajez să fie prudenți și să se bucure de frumusețea naturii în siguranță.