În urmă cu 10 ani, pe 31 iulie 2011, România a fost zguduită de unul dintre cele mai grave accidente din istoria sa recentă: prăbușirea Podului Basarab din București.
Eram doar un copil când s-a întâmplat, dar îmi amintesc cu groază imaginile dezastrului difuzate la televizor. Podul, care era una dintre principalele artere de circulație ale capitalei, a cedat brusc, iar asfaltul și bucăți uriașe de beton au căzut peste mașinile de dedesubt.
În acea zi fatidică, 30 de oameni și-au pierdut viața, iar alți 150 au fost răniți. O comunitate întreagă a fost îndurerată, iar Bucureștiul a fost aruncat în haos.
Ceea ce a urmat a fost o anchetă îndelungată și controversată. Autoritățile au încercat să dea vina unii pe alții, iar publicul a fost lăsat cu multe întrebări fără răspuns.
Ceea ce este clar, cu toate acestea, este că prăbușirea Podului Basarab a fost o tragedie evitată. Podul a fost construit cu defecte de proiectare și cu materiale de calitate inferioară. În plus, întreținerea sa a fost neglijată.
Totul s-a prăbușit în acea zi tragică din iulie, lăsând o cicatrice în conștiința colectivă a noastră. Ne-a amintit că chiar și infrastructura noastră cea mai importantă poate fi vulnerabilă și că viețile noastre pot fi luate într-o clipită.
În urma dezastrului, s-au luat măsuri pentru a îmbunătăți siguranța podurilor și a altor structuri importante din România. Cu toate acestea, trebuie să rămânem vigilenți și să ne asigurăm că tragedia de la Podul Basarab nu se va repeta.
Căci fiecare viață pierdută în acel accident a fost o pierdere ireparabilă. Fiecare familie și fiecare membru al comunității care a suferit merită să nu fie uitat și să nu mai fie expus unor asemenea tragedii.