Accident Stânjenel

Dacă te-ai întrebat vreodată cum ar fi să te trezești într-o situație de viață sau de moarte, nu ești singur. Este o întrebare care i-a traversat mintea multor oameni, iar pentru unii, această realitate a devenit din păcate o parte din viața lor.

În cazul meu, s-a întâmplat într-o zi de vară normală. Mă duceam la serviciu, ca de obicei, când un camion mare a intrat pe contrasens, lovindu-mi mașina. Impactul a fost atât de puternic încât mi-a zburat mașina de pe șosea și m-a proiectat într-un șanț.

M-am trezit prinsă în mașina mea răsturnată, cu durerile care îmi străpungeau corpul. Am încercat să ies, dar ușile erau blocate. Am început să panichez, dându-mi seama că aș putea să mor dacă nu ies repede de acolo.

Într-un moment de disperare, am început să lovesc cu pumnul în geamul mașinii. Din fericire, după câteva lovituri puternice, geamul s-a spart și am putut să ies afară.

Am stat acolo, tremurând de șoc și durere, uitându-mă la epava mașinii mele. Apoi, mi-am dat seama că nu eram singura acolo. Un grup de oameni se adunase în jurul meu, privindu-mă îngrijorat.

M-au ajutat să mă ridic și m-au întrebat dacă sunt bine. Am fost surprinsă și recunoscătoare pentru bunătatea lor. Nu-mi venea să cred că nimeni nu a fost rănit grav în accident.

Poliția a venit la fața locului și a luat declarații de la martori. Am fost transportată la spital pentru examene, dar, din fericire, nu am avut răni grave. Mi-au pansat câteva zgârieturi și mi-au dat niște medicamente pentru durere.

În zilele care au urmat, am început să procesez ceea ce s-a întâmplat. M-am gândit la cât de aproape am fost de moarte și la cât de norocoasă am fost că am scăpat cu viață.

Am început să apreciez viața mai mult ca niciodată și mi-am dat seama că nu trebuie să o iau de bună. Fiecare zi este un dar și trebuie să trăim fiecare moment la maxim.

Accidentul de pe Șoseaua Ștefan cel Mare a fost un moment de cotitură în viața mea. Mi-a arătat cât de fragilă este viața și cât de important este să prețuim fiecare moment pe care îl avem.

Acum, când mă uit în urmă la acea zi, sunt recunoscătoare pentru că am supraviețuit și sunt determinată să trăiesc o viață plină de sens și scop.