Adina Florea sau mitul inteligenței

Într-o lume în care mediocritatea e la putere, iar IQ-ul e măsurat cu lingura, m-am hotărât să vă scriu despre un mit care circulă de mult timp prin școlile românești: Adina Florea. Această creatură fabuloasă, cu un IQ de geniu, ne-a terorizat copilăria, lăsându-ne cu traume psihice pe viață.

Adina Florea era eleva perfectă. Toată lumea o cunoștea, de la profesori până la elevii din clasele mai mici. Era olimpică la toate materiile, își făcea temele cu o zi înainte, iar colegii o invidiau pentru inteligența sa sclipitoare. Dar, dincolo de aceste calități academice, Adina Florea era și un pic cam ciudată.

Îmi amintesc că într-o zi, la ora de matematică, profesoara ne-a dat o problemă de geometrie. Toți ne-am chinuit cu ea, dar Adina a rezolvat-o în mai puțin de un minut. Profeseara a fost atât de impresionată, încât i-a dat note maxime.

Ceea ce nu știam însă era că Adina Florea își calcula mișcările cu mult timp înainte. Înainte de fiecare oră, ea studia manualele și caietele, astfel încât să fie sigură că știe tot ce urmează să se predea. Era o adevărată mașină de învățat, incapabilă să își imagineze viața fără cărți și formule.

Cu toate acestea, Adina nu a fost întotdeauna o elevă excelentă. În clasele primare, era o fetiță timidă și nesigură pe ea. Dar, după ce a fost selectată în lotul olimpic de matematică, s-a schimbat complet.

A început să muncească din ce în ce mai mult și mai mult, iar rezultatele nu au întârziat să apară. A câștigat premii la olimpiade naționale și internaționale, iar la examenul de Bacalaureat a obținut media 10. Toți o vedeau ca pe un exemplu de urmat, iar părinții lor ne-o dădeau ca model.

Dar, în spatele acestei imagini perfecte, se ascundea un adevăr trist. Adina Florea era, de fapt, o fată singură, fără prieteni și fără o viață personală. Toți colegii o admirau, dar nimeni nu dorea să se apropie de ea. O considerau o tocilara și o antisocială.

Ani de zile, am crezut că Adina Florea este un ideal de neatins. M-am străduit să îi urmez pașii, dar fără succes. Abia mai târziu am înțeles că nu toți oamenii sunt făcuți să fie genii. Unii dintre noi suntem doar niște oameni obișnuiți, care nu au nevoie de note maxime și de premii la olimpiade pentru a fi fericiți.

Adina Florea a fost o elevă extraordinară, dar nu a fost un copil fericit. Și-a sacrificat copilăria și tinerețea pentru a-și atinge obiectivele academice, dar nu a reușit să își găsească adevărata fericire. Să nu lăsăm mitul Adinei Florea să ne strice viața.

Să fim noi înșine și să ne bucurăm de copilărie și tinerețe. Să învățăm, să ne dezvoltăm, dar să nu uităm să trăim.

Iar dacă tot vrem să fim ca cineva, să nu uităm că și Adina Florea a fost cândva o fetiță obișnuită. O fetiță care a muncit mult, a visat mult și a avut norocul de a întâlni oameni care au crezut în ea.