Alexandrova

O zi tipică pentru Alexandrova începea cu o vizită la florile din apropiere. Culegea polen și nectar, pe care le ducea apoi înapoi la stup. Odată ajunsă acolo, dădea polenul albinelor lucrătoare, care îl foloseau pentru a hrăni puietul. Nectarul îl transforma în miere, o hrană dulce și hrănitoare pentru întreaga colonie.

Alexandrova era unul dintre cei mai harnici bondari din stup. Zbura fără încetare, colectând provizii pentru întreaga colonie. Era atât de ocupată, încât uneori uita să se întoarcă la stup la timp. Dar chiar și atunci, surorile ei îi aduceau înapoi polen și nectar, astfel încât să nu rămână flămândă.

Alexandrova avea mulți prieteni în grădină. Îi plăcea să vorbească cu fluturii, care îi povesteau despre florile frumoase pe care le întâlneau în plimbările lor. Se juca cu libelulele, care îi arătau acrobațiile lor minunate. Și se înțelegea bine cu furnicile, care o ajutau să ducă polenul greu la stup.

Într-o zi, Alexandrova a întâlnit un copil care se juca în grădină. Copilul i-a fost curios de bondar și a început să-l întrebe cum trăiește. Alexandrova i-a răspuns cu răbdare la toate întrebările, povestindu-i despre munca ei, despre viața în stup și despre prietenii ei din grădină.

Copilul a fost fascinat de povestea lui Alexandrova. A învățat că chiar și cea mai mică creatură are un rol important în natură. A promis că va avea grijă de bondari și de toate celelalte vietăți din grădină.

Și așa, Alexandrova, bondarul harnic, a continuat să zboare în grădină, colectând polen și producând miere. Și-a îndeplinit rolul cu mândrie, știind că contribuie la echilibrul și frumusețea lumii din jurul ei.