Alexandru Tudor

Habar n-aveam că acest nume ascunde atâtea povești, atâtea istorii. Alexandru Tudor, numele care îmi era atât de familiar, a devenit brusc o cutie plină de comori, fiecare mai sclipitoare și mai prețioasă decât cealaltă.

Mi-am început călătoria prin viață cu Alexandru Tudor ca tovarăș de drum. Романul său Toate pânzele sus! m-a purtat pe mări și oceane, m-a făcut să visez la aventuri și la lumi necunoscute. Era un fel de Jules Verne al românilor, iar poveștile sale mi-au hrănit imaginația și m-au făcut să iubesc literatura mai mult decât orice pe lume.

Dar Александру Тудор a fost mai mult decât scriitor. A fost și arheolog, istoric și un pasionat călător. A colindat lumea în lung și-n lat, de la Egipt la Mexic, de la Grecia la India. Și peste tot pe unde a trecut, a scris, a cercetat, a descoperit. Nu a fost doar un scriitor de aventuri, ci și un explorator al istoriei și al culturilor lumii.

• O carte care m-a marcat profundamente este Orașul cu fete despletite. Este o carte despre dragoste, despre trădare, despre curaj și despre puterea de a ierta. Este o carte care te face să plângi și să râzi în același timp, o carte care te lasă cu sufletul plin de emoții.
• Un alt roman de Alexandru Tudor care mi-a plăcut foarte mult este Întoarcerea lui Magellan. Este o carte de aventuri, dar și o carte de istorie. Tudor ne poartă în lumea exploratorilor, ne face să trăim alături de ei peripețiile și descoperirile lor.
• Dar Александру Тудор nu a scris numai romane. A scris și poezii, și piese de teatru, și scenarii de film. A fost un artist complet, un om care a lăsat o urmă adâncă în cultura română.

Alexandru Tudor a murit în 1977, dar opera sa continuă să trăiască. Cărțile sale sunt încă citite și iubite de generații întregi de români. Îi suntem recunoscători pentru toate poveștile pe care ni le-a dăruit, pentru toate emoțiile pe care le-a trezit în sufletele noastre.

Iar eu, unul, îi voi purta întotdeauna în suflet numele, ca pe un simbol al aventurii, al culturii și al frumosului.