Alfred Bulai

Alfred Bulai a fost un poet, prozator și traducător român, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai generației postbelice.

S-a născut pe 15 mai 1928, în satul Turia, județul Covasna. A urmat studiile liceale la Târgu Secuiesc, iar apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1951.
A debutat în literatură, în anul 1949, cu poezia „Țara noastră”, publicată în revista „Tânărul scriitor”.
Între anii 1951-1952, a fost redactor la revista „Viața studențească”, iar în perioada 1952-1954 a fost redactor la Editura de Stat, unde a fost responsabil cu literatura pentru copii.
A fost căsătorit cu poeta Maria Banuș (1926-2010).

Opera lui Alfred Bulai cuprinde volume de poezii, proză scurtă, romane, nuvele, precum și traduceri din literatura universală.

Volume de poezii:

• „Cântece pentru omul nou” (1951)

• „Câmpia noastră” (1955)

• „Poeme” (1957)

• „Obiecte” (1964)

• „Cioburi” (1967)

• „Orizonturi” (1970)

Volume de proză scurtă:

• „Nuvele” (1958)

• „Povestiri” (1965)

• „Năpasta” (1973)

Romane:

• „Secunda” (1968)

• „Sfera” (1975)

Nuvele:

• „Omul în labirint” (1971)

• „Povestiri despletite” (1979)

Traduceri:

• „Poezii” de Aleksandr Pușkin (1954)

• „Floarea roșie” de Mihail Șolohov (1958)

• „Cuvântul despre campania lui Igor” (1960)

Alfred Bulai a fost o personalitate complexă și un scriitor talentat, care a lăsat în urma sa o operă literară valoroasă, caracterizată printr-o viziune lucidă, o sensibilitate profundă și o forță de expresie remarcabilă.