„Apnee‟

Ca mă gândesc la somn, îmi imaginez un somn liniştit, palpitant, care se scurge peste mine precum valurile oceanului. Dar, în loc de asta, mă sufoc, mă lupt să respir, în timp ce un val uriaş de apă se prăbuşeşte peste mine, ameninţând să mă înece.
Învăţasem să înot la o vârstă fragedă, dar nu am practicat niciodată scufundări în apnee. În seara aceea, însă, nu am avut de ales. Eram prins într-o furtună la mare, la kilometri distanţă de ţărm. Barca se scufunda, iar eu trebuia să înot dacă voiam să supravieţuiesc.
Prima mea scufundare a fost îngrozitoare. Nu eram obişnuit cu presiunea apei pe urechile mele şi am simţit că îmi explodează capul. Am înotat orbeşte, fără vreun scop, până când mi s-a terminat aerul şi am fost nevoit să ies la suprafaţă.
A doua scufundare a fost mai bună. Ştiam deja la ce să mă aştept şi eram mai pregătit mental pentru presiune. Am înotat mai adânc, dar din nou mi s-a terminat aerul şi am fost nevoit să mă întorc.
A treia scufundare a fost cea mai bună. Am înotat mai adânc decât oricând şi am reuşit să ţin respiraţia mai mult timp. Când am ieşit la suprafaţă, eram epuizat, dar triumfător. Supravieţuisem furtunii şi îmi depăşisem limitele.
De atunci, am făcut scufundări în apnee de nenumărate ori. Am învăţat să îmi controlez respiraţia, să economisesc energie şi să explorez adâncurile oceanului. Fiecare scufundare este o aventură, iar eu sunt întotdeauna nerăbdător să văd ce mă aşteaptă în continuare.