În timp ce în trecut, clienții puteau discuta cu un funcționar de bancă în limba maternă, astăzi, în multe instituții financiare, limba română pare să fi devenit un limbaj străin.
Intrați într-o sucursală bancară și veți fi întâmpinați de un meniu în limba engleză. Solicitați informații despre un produs sau serviciu și veți fi întâmpinat de un funcționar care vorbește fluent în engleză, dar cu greu poate lega două cuvinte în română.
Când în sfârșit reușiți să vorbiți cu cineva în limba română, explicațiile pe care le primiți sunt adesea neclare și pline de termeni tehnici incomprehensibili. Este ca și cum băncile ar încerca să-și ascundă practicile neclare în spatele unui zid de jargon.
Serviciul telefonic al băncilor este un alt coșmar. Așteptați minute în șir pentru a vorbi cu un operator, doar pentru a fi întâmpinat de o voce robotată care vă ghidează printr-un labirint de opțiuni. Și dacă reușiți să ajungeți la un operator uman, este posibil să nu vorbească română sau să fie atât de greu de înțeles încât să renunțați la apel.
Pierderea capacității băncilor de a comunica în limba română nu este doar o problemă practică. Este și o pierdere de identitate. Băncile sunt instituții esențiale într-o societate, iar faptul că nu mai pot comunica eficient în limba maternă este un semn de slăbiciune și de dispreț față de clienții lor.
Este timpul ca băncile să își recapete capacitatea de a comunica în limba română. Iată câteva sugestii:
Nu este târziu pentru ca băncile să-și repare greșeala. Comunicând din nou în limba română, își vor recăpăta credibilitatea, își vor arăta respectul față de clienții lor și își vor consolida poziția în economia românească.