Cazanele Dunării

Cine nu a auzit măcar o dată de Cazanele Dunării? Sunt sigur că toată lumea a văzut măcar o poză cu acest loc mirific, dar puțini știu ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei denumiri. Cazanele Dunării reprezintă o porțiune a Dunării care se află între localitățile Orșova și Turnu-Severin, în județul Mehedinți. Această zonă este cunoscută pentru frumusețea sălbatică a naturii, cu pereți stâncoși înalți, chei înguste și cascade impresionante.

Există două Cazane ale Dunării: Cazanul Mic și Cazanul Mare. Cazanul Mic este situat între Orșova și Eșelnița, iar Cazanul Mare se află între Eșelnița și Dubova. Pereții stâncoși care formează aceste cazane au înălțimi de până la 300 de metri, iar în unele locuri lățimea Dunării se îngustează până la doar 200 de metri. Apa Dunării curge cu o viteză mare prin aceste chei, creând cascade și vârtejuri spectaculoase.

Una dintre cele mai impresionante cascade din Cazanele Dunării este Cascada Bigăr. Aceasta este situată pe râul Minis, un afluent al Dunării, și se varsă direct în fluviu. Cascada Bigăr are o înălțime de aproximativ 8 metri și este formată din mai multe trepte. Apa cade în cascade peste stâncile acoperite cu mușchi, creând un spectacol vizual încântător.

În zona Cazanelor Dunării se găsesc și numeroase peșteri și grote, unele dintre ele fiind deschise vizitatorilor. Cea mai cunoscută peșteră este Peștera Ponicova, care are o lungime de peste 1000 de metri și este decorată cu stalactite și stalagmite impresionante. Peștera Ponicova a fost locuită de oameni încă din preistorie, iar în interiorul ei s-au descoperit numeroase artefacte arheologice.

Legenda Cazanelor Dunării

Există o legendă frumoasă despre originea Cazanelor Dunării. Potrivit legendei, în vremuri străvechi, Dunărea era un râu pașnic care curgea printr-o vale largă și fertilă. Într-o zi, un tânăr pe nume Dunărel a văzut o fată frumoasă pe nume Dochia pe malul râului. Dunărel s-a îndrăgostit pe loc de Dochia și a cerut-o în căsătorie. Dochia a acceptat, dar cu o condiție: Dunărel trebuia să-i străpungă munții pentru a-i face loc să treacă cu turma ei de oi.

Dunărel a acceptat provocarea și a început să sape munții cu sabia lui. El a lucrat zile întregi fără odihnă, dar munții erau atât de înalți și de tari încât sabia lui se tocea repede. Într-o zi, Dunărel a întâlnit un bătrân înțelept care i-a spus că nu va reuși niciodată să străpungă munții cu sabia lui. Bătrânul i-a dat lui Dunărel un cuțit fermecat și i-a spus că acesta va tăia munții ca untul.

Dunărel a luat cuțitul fermecat și a început din nou să sape munții. De data aceasta, cuțitul a tăiat munții cu ușurință, iar Dunărea a reușit să treacă prin vale cu turma de oi a Dochii. Când Dochia a văzut ce a făcut Dunărel, a fost atât de impresionată încât a acceptat să se căsătorească cu el. Legenda spune că Dunărel și Dochia au trăit fericiți pentru totdeauna în valea pe care Dunărea a creat-o prin munți.