Cel mai mare regret din viața mea

Nu mă consider o persoană extrem de sentimentală. Nu plâng ușor și nici nu mă atașez prea mult de lucruri. Dar există un regret care mă bântuie de ani de zile, un regret care mi se pare atât de mare, încât mă face să mă gândesc dacă nu a fost cumva cea mai mare greșeală din viața mea.

Era în timpul facultății, când am întâlnit-o pe Ana. Era inteligentă, frumoasă și avea un simț al umorului care mă făcea să râd cu poftă. Am început să petrecem din ce în ce mai mult timp împreună, discutând despre cărți, filme și visele noastre. M-am îndrăgostit de ea pe nesimțite.

Dar era un secret. Ana avea un iubit, iar eu nu eram pregătit să-i spun adevărul. Mi-era teamă să-mi asum riscul de a pierde prietenia noastră, așa că am păstrat totul doar pentru mine. Am continuat să-i fiu alături ca prieten, ajutând-o cu temele, susținând-o în momentele grele și pur și simplu fiind acolo pentru ea.

Însă, cu cât petreceam mai mult timp împreună, cu atât mai mult îmi dădeam seama de cât de perfectă ar fi fost pentru mine. Era genul de fată pe care mi-o imaginam alături de mine în viitor, cu care să construiesc o familie și să îmbătrânesc împreună. Dar nu am avut curajul să-i spun ce simt.

Într-o seară, în timp ce ne plimbam prin parc, Ana mi-a spus că iubitul ei a cerut-o în căsătorie și că a acceptat. Mi-a zâmbit, dar în ochii ei era o urmă de tristețe. Nu am putut să o întreb de ce, dar inima mea se frângea înăuntru.

Am continuat să fiu prieten cu Ana și cu soțul ei, dar nu a fost niciodată la fel. Știam că am pierdut șansa de a fi cu femeia pe care o iubeam și că nu voi mai avea niciodată o altă șansă. Regretul mă urmărea oriunde mergeam, ca o umbră neagră care nu mă lăsa să uit de greșeala pe care o făcusem.

De-a lungul anilor, am încercat să mă consolez cu gândul că nu a fost menit să fim împreună, că Ana era fericită cu soțul ei și că și eu voi găsi într-o zi pe cineva care să mă iubească așa cum ea nu a putut. Dar regretul nu a dispărut niciodată cu adevărat. Mă urmărește și acum, ani mai târziu, amintindu-mi de greșeala pe care am făcut-o și de șansa pe care am pierdut-o.

Nu știu dacă a fost cea mai mare greșeală din viața mea. Poate că regretul este doar o reacție firească la pierderea unei iubiri. Dar știu că este un regret care mă va urmări toată viața, o amintire dureroasă a unei șanse pe care nu am avut curajul să o apuc.

Acum, când sunt mai în vârstă și mai înțelept, aș face lucrurile diferit. Aș risca totul pentru a fi cu femeia pe care o iubesc. Nu aș lăsa frica sau nesiguranța să mă împiedice să-mi urmez inima. Pentru că regretul este cel mai greu lucru de trăit.