Într-o vară fierbinte, în timp ce rătăceam pe străzile aglomerate ale Madridului, am dat peste cel mai nebun lucru pe care l-am făcut vreodată. În timp ce mă uitam la felinarele stradale care se luminau la lumina zilei, am văzut un grup de tineri care dansau pe stradă, îmbrăcați în costume colorate și ținând în mână bannere pe care scria "Flamenco Show".
Inima mi-a bătut cu putere în piept și am simțit un impuls irezistibil de a mă alătura lor. M-am uitat în jur, sperând să nu pară prea ciudat, apoi am făcut un pas înainte și am început să dansez. Mișcările mele erau stângace și nesigure, dar nu mi-a păsat. M-am lăsat purtat de ritmul vibrant și de energia mulțimii care se adunase în jurul nostru.
Am dansat ore în șir, sub soarele arzător, fără să-mi pese de privirile curioase ale trecătorilor. Am simțit că mi se eliberează toate tensiunile și grichile, și că mi se umple sufletul de o bucurie pe care nu o mai experimentasem înainte. Când muzica s-a oprit, am fost epuizat, dar și euforic.
Dansul pe străzile din Madrid a fost cel mai nebun lucru pe care l-am făcut vreodată, dar și unul dintre cele mai eliberatoare și satisfăcătoare. M-a învățat că nu trebuie să-mi fie teamă să ies din zona mea de confort și să încerc lucruri noi, indiferent de cât de neobișnuite sau de intimidante pot părea.
Acum, ori de câte ori mă simt stresat sau deprimat, îmi amintesc de ziua în care am dansat flamenco pe străzile din Madrid. Îmi reamintesc că viața este prea scurtă pentru a nu o trăi din plin, și că nu ar trebui să-mi fie teamă să iau decizii nebunești din când în când.