Ciclon...

Vremea e ca o femeie: schimbătoare, imprevizibilă și uneori violentă. Și la fel ca o femeie, poate să-și arate colții în cele mai neașteptate momente.

Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri ziua în care am întâlnit un ciclon. Eram în mijlocul oceanului, pe o barcă mică, când deodată cerul s-a întunecat și vântul a început să urle ca un lup flămând.

Valurile se ridicau ca niște munți, lovindu-ne barca cu toată puterea. Am tras cu disperare de vâsle, dar era inutil. Eram în voia furtunii.

Broasca în gât

Când ciclonul ne-a lovit, am simțit o broască în gât. Eram terifiat, dar în același timp și fascinat de puterea naturii. Vântul urla asurzitor, iar valurile se spărgeau cu un zgomot asurzitor.

Am fost aruncați în apă, dar am reușit să înotăm până la mal. Eram epuizați, dar în viață.

Lecția ciclonului

Întâlnirea cu ciclonul m-a învățat multe lucruri. În primul rând, mi-a arătat că natura este o forță puternică care trebuie respectată.

În al doilea rând, m-a învățat că chiar și în cele mai grele momente, există întotdeauna speranță.

Și în al treilea rând, m-a învățat că viața este prețioasă și că trebuie trăită la maximum.

Sfârșitul furtunii

furtuna a trecut în cele din urmă, iar soarele a ieșit din nou. Am privit în jur și am văzut că totul se schimbase.

Copacii fuseseră doborâți, casele distruse, iar străzile erau pline de moloz.

Dar printre ruine, am văzut și oameni care se ajutau reciproc. Am văzut oameni care zâmbeau și care aveau speranță.

Și am știut că, indiferent de greutățile pe care ni le aduce viața, vom supraviețui și vom crește mai puternici.