Coaja schimbătoare - Shifty Shellshock

Și tu ai trecut vreodată printr-o situație în care ai simțit că te transformi într-o altă persoană, ca o cochilie care se schimbă pentru a se adapta mediului? Ei bine, eu am și în acest articol voi împărtăși cu voi această experiență interesantă și puțin ciudată.
Toată lumea are acele momente în care simte că este rupt în bucăți, ca un puzzle care nu se potrivește cu adevărat. În aceste momente, am tendința de a ne refugia în alte lucruri sau persoane, sperând să găsim o nouă componentă care să completeze golul.
Însă, în timpul unei experiențe recente, am simțit că bucățile mele nu erau rupte, ci mai degrabă erau ca niște cochilii care se schimbau constant. Era ca și cum identitatea mea ar fi fost o colecție de coji pe care le puteam pune și scoate după cum doream.
La început, acest lucru a fost destul de distractiv. Puteam fi cine voiam eu să fiu, indiferent de situație. Puteam fi încrezător, timid, curajos sau slab, în funcție de ceea ce cerea momentul. Era ca și cum aș fi avut un dulap plin de personalități diferite, pe care le puteam schimba cu ușurință.
Dar, în cele din urmă, a devenit epuizant. Era ca și cum aș fi jonglat constant cu mai multe versiuni ale mele, încercând să decid care dintre ele era cea "adevărată". Începeam să mă întreb cine eram cu adevărat, dacă aveam un nucleu autentic sau eram doar o colecție de coji goale.
În timp ce mă luptam cu această dilemă, am început să observ un model. Schimbarea mea de cochilie nu era aleatorie. Se întâmpla mai ales în situații sociale, când încercam să impresionam sau să mă conformez cu așteptările altora.
Am realizat că aceste coji erau un fel de mecanism de apărare, o modalitate de a mă proteja de posibilul respingere sau judecată. Dar, în același timp, mă împiedicau să fiu autentic și să construiesc relații reale.
A fost nevoie de ceva timp, dar în cele din urmă am învățat să nu mai fug de cochiliile mele. În schimb, le-am acceptat ca parte din mine și am început să le folosesc în mod intenționat. Când simt nevoia să fiu mai încrezător, îmi pun coaja "curajoasă". Când am nevoie să fiu mai compătimitor, îmi pun coaja "empatică".
Dar cel mai important lucru este că nu mai simt nevoia să-mi ascund adevărata natură. Acum, îmi îmbrățișez vulnerabilitatea și permit oamenilor să mă vadă așa cum sunt. Și, ciudat cum pare, atunci când sunt cel mai autentic, simt că mă potrivesc cel mai bine.
Așa că, data viitoare când te simți ca o cochilie schimbătoare, nu te speria. Nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă un semn al adaptabilității și al creșterii. Fiecare coajă pe care o ai de oferit este o parte din tine și te face unic. Folosește-le cu înțelepciune și nu uita niciodată cine ești cu adevărat.