Complexul

Nu știu de ce, dar mi-a plăcut întotdeauna cuvântul "complex". Sună atât de rafinat, atât de... științific. Și când mă gândesc la "complex", mă gândesc la ceva cu multe părți, ceva care nu este ușor de înțeles. Iar când mă gândesc la oameni "complexi", mă gândesc la oameni care sunt greu de citit, care au o mulțime de straturi.

Mi-am dat seama că sunt o persoană "complexă" când eram adolescentă. Mereu am fost diferit de ceilalți copii. Nu mi-au plăcut aceleași lucruri ca ei. Nu mi-a plăcut să petrec timpul în afara casei. Nu mi-a plăcut să mă joc cu ceilalți copii. Preferam să stau în casă și să citesc cărți. Preferam să mă gândesc și să visez. Preferam să stau singur cu gândurile mele.

Când am crescut, am început să îmi accept complexitatea. Am început să îmi dau seama că a fi "complex" nu este un lucru rău. Înseamnă doar că ești diferit. Înseamnă doar că ai o mulțime de straturi. Și asta este ceva bun. Asta înseamnă că ești o persoană interesantă. Asta înseamnă că ești o persoană cu care oamenii vor să vorbească.

Acum sunt adult și sunt mândru de complexitatea mea. Accept că sunt diferit. Accept că am o mulțime de straturi. Și știu că sunt o persoană interesantă. Sunt o persoană cu care oamenii vor să vorbească.

Dacă ești o persoană "complexă", te încurajez să îți accepți complexitatea. Acceptă că ești diferit. Acceptă că ai o mulțime de straturi. Și fii mândru de asta. Asta înseamnă că ești o persoană interesantă. Asta înseamnă că ești o persoană cu care oamenii vor să vorbească.

Complexitatea este un lucru bun. Este un lucru care te face unic. Este un lucru care te face special.