Cristian Gațu: Spaimă vs. Curaj




Vă imaginați viața fără frică? Eu nu, pentru că nu aș ști cum ar fi. Frică este parte din noi, ne însoțește încă din copilărie, când ne temem de întuneric sau de monștrii din dulap. Dar, cu timpul, pe măsură ce creștem, ne confruntăm cu alte tipuri de temeri, care ne pot paraliza viața. Teama de eșec, teama de a fi respinși, teama de a nu fi suficient de buni.
Aceste frici ne pot împiedica să ne asumăm riscuri, să ne urmăm visurile și să trăim o viață plină. Dar, chiar dacă nu putem scăpa de frică, putem învăța să o gestionăm și să o facem să lucreze în favoarea noastră.

Cum transformăm frica în curaj?

Primul pas este să conștientizăm fricile noastre. Să le recunoaștem și să le dăm nume. Apoi, să încercăm să înțelegem de unde provin. Odată ce știm ce anume ne sperie, putem începe să căutăm soluții pentru a le depăși.
Un exemplu din viața mea:
În urmă cu câțiva ani, m-am înscris la un maraton. Nu făcusem niciodată alergare la distanțe lungi, dar mi s-a părut o provocare interesantă. Cu cât se apropia data cursei, cu atât deveneam mai speriat. Mă gândeam că nu eram suficient de antrenat, că mă voi face de râs și că o să renunț pe parcurs.
Dar apoi, mi-am amintit un proverb pe care îl spunea bunicul meu: "Curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei."
Am decis să mă concentrez pe curaj, nu pe frică. Mi-am spus că, indiferent de ce se va întâmpla, voi termina cursa. Și așa am făcut. Nu a fost ușor, dar am reușit.
Acea experiență m-a învățat că frica este doar o iluzie. Odată ce o înfruntăm, ne dăm seama că nu este atât de puternică pe cât credem.

Curajul nu este lipsa fricii, ci abilitatea de a acționa în ciuda ei.

Nu trebuie să fim curajoși tot timpul. Este normal să ne fie frică, dar important este să nu lăsăm frica să ne controleze viața. Să învățăm să o gestionăm și să o facem să lucreze în favoarea noastră. Să o folosim ca pe un combustibil care ne ajută să ne depășim limitele și să trăim o viață plină.
Iar dacă vă este frică să faceți ceva, amintiți-vă motto-ul meu: "Fă-o cu frică!"