Cum Adele a transformat durerea într-o capodoperă

Amintindu-mi de "Hello", single-ul care a anunțat revenirea lui Adele după o absență de patru ani, nu pot să nu zâmbesc. Mi-am imaginat-o pe ea cântând acele cuvinte simple, dar zdrobitoare, în fața oglinzii din baie, lacrimile curgându-i pe obraji.

Nu era doar o revenire la muzică, ci și o revenire la ea însăși. Era ca și cum și-ar fi salutat vechiul eu, pe care îl pierduse în furtuna căsătoriei și a maternității.

Versurile lui "Hello" erau atât de personale încât am simțit că erau scrise pentru mine.

Divorțul lui Adele a fost un eveniment public, dar versurile ei au făcut din acesta o experiență universală. Toți am cunoscut durerea inimii frânte, toți am rătăcit în întuneric și toți am căutat lumina la capătul tunelului.

Aceste versuri au rezonat atât de profund cu mine încât mi-au tăiat răsuflarea. Era ca și cum Adele ar fi înțeles că și eu eram blocată undeva, paralizată de durere și incertitudine.

Albumul ei "25", lansat în 2015, a fost o călătorie muzicală prin procesul ei de vindecare. Adele nu a îndulcit adevărul; a cântat despre tristețe, furie și regret cu o onestitate crudă.

Dar în cântecele ei, era și o fărâmă de speranță. Adele cânta despre găsirea puterii în vulnerabilitate, despre învățarea de a iubi din nou și despre a crede în viitor.

Muzica lui Adele a fost un balsam pentru sufletul meu rănit. M-a făcut să realizez că nu eram singură în durerea mea și că era posibil să merg mai departe, mai puternică ca niciodată.

Așa că, data viitoare când te simți pierdut și singur, pune un album al lui Adele și lasă-l să-ți fie ghid și consolare. Nu ești singur. Toți suntem răniți uneori, dar cu puțină speranță și multă muzică, putem trece prin furtună și putem găsi lumina de cealaltă parte.