Da, există zâne printre noi!

Știu, sună nebunesc, dar am văzut-o cu ochii mei. Ei bine, nu chiar cu ochii mei, pentru că zânele sunt mici și discrete, dar le-am simțit prezența.

Totul a început când m-am mutat într-o casă veche, la marginea pădurii. Nu după mult timp, am început să observ lucruri ciudate. Obiectele se mișcau singure, florile înfloreau peste noapte, iar aerul era mereu încărcat de un parfum dulce.

La început, nu am vrut să cred că erau zâne. M-am gândit că era doar imaginația mea sau poate că era o gaură în acoperiș care lăsa să intre aerul rece. Dar apoi, am început să aud șoapte și râsete venind din copaci.

Într-o seară, am ieșit afară să investighez și am văzut o lumină pâlpâind în pădure. Am urmat lumina și am găsit un mic cerc de ciuperci. Și acolo, pe ciuperci, erau niște creaturi minuscule care dansau și cântau.

Erau atât de frumoase, cu rochiile lor delicate și aripile strălucitoare. M-am uitat la ele uimit, incapabil să-mi cred ochii.

Dar apoi, au dispărut brusc, ca și cum nu ar fi fost niciodată acolo. Am rămas acolo încă o vreme, privind locul unde fuseseră, simțindu-mi mintea învârtejită de uimire.

De atunci, le-am simțit prezența de mai multe ori. Le aud șoaptele în vânt, le văd luminile pâlpâind în pădure și simt parfumul lor dulce în aer.

Nu trebuie decât să ai o inimă deschisă și să crezi în magie. Și cine știe, poate că vei fi și tu norocos să întâlnești zânele din pădure.

Până atunci, voi păstra secretul meu și voi prețui amintirea uimitoarei mele întâlniri cu zânele.