---- ... ----

  Basmul este o specie a genului epic de dimensiuni medii care evidentiaza un conflict intre principiul Binelui si al Raului, intre cosmos si haos.

  Basmul are o origine foarte veche, de aceea si structura lui este puternic tipizata, fiind compus din clisee. Practic basmul nu inoveaza ci combina niste structuri preexistente. Subiectul basmului este tipic: o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte pregătitoare, un eveniment care
dereglează echilibrul iniţial (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

  Basmul cult preia elementele originare ale basmului dar prezinta elemente personale ale viziunii artistice apartinatoare autorului in functie de epoca in care a trait.

Formula de introducere:"Amu cica era odata intr-o tara, un Craiu care avea 3 fii", realizeaza pactul fictional(dintre narrator si cititor) si fixeaza reperele spatio-temporale specifice: adverbul "odata" plaseaza actiunea intr-un timp nedeterminat, in atemporalitate, in "illo tempore; iar sintagma "intr-o tara", un spatiu fara repere geografice precise. Actiunea in basm incepe la un capat de lume si evolueaza "peste 9 mari, 9 tari si 9 ape mari", la celalalt capat al acesteia.
Perspectiva narativa. Expozitiunea.

Incipitul propune si perspectiva narativa: cea auctoriala a naratorului omniscient, dar implicat afectiv, care relateaza la persoana a III-s o poveste pusa sub semnul lui "cica"; acest adverb sugereaza ca ni se transmite punctul de vedere al unui narator mesager, caruia i s-a relatat o intamplare pe care o transmite mai departe fara a garanta veridicitatea celor povestite.

Intriga-Conflictul. Mom. Subiectului. Motive
Ca in orice basm, intriga este reprezentata de o absenta concretizata in motivul imparatului fara urmasi. Mezinul Craiului, spre deosebire de fratii sai mai mari, care esueaza in incercarea de a-si asuma un destin de exceptie, trece cu succes de proba la care il supune tatal sau: incercarea puterii cu pielea de urs, dovedind ca detine secretul casei razboinicilor, fiind un spirit solar, capabil sa salveze lumea degradata in care traieste.

Simboluri. Subiect. Semnificatii.
Darurile pe care le ia cu el la sfatul Sf. Duminici "armele din tinerete si hainele de mire ale tatalui", respectiv "calul din herghelie care mananca jaratec", sugereaza un transfer de experienta eroica de la tata la fiu, dar si reluarea ritualica a destinului unui imparat.

Caracterizarea personajului principal.
In abordarea batranei cersetoare si a calului din herghelie "slab de-i innumarai coastele" care se tot indrepta spre tabla cu jaratec, printul dovedeste opacitate(incapacitatea de a vedea dincolo de aparente), face proba bunatatii, a generozitatii si a milosteniei, iar batrana ii configureaza deja traseul existential, anticipand ca lui "ii este data aceasta cinste" de a ajunge imparat slavit si puternic pe tronul unchiului sau.

Semnificatii.
Dincolo de podul ce simbolizeaza granita dintre spatiul securizant al castelului parintesc si necunoscut, incepe o calatorie initiatica(sugerand la nivel simbolic, traseul pe care omul in parcurge de la nastere la moarte).Prezentarea Spanului. Relatia dintre 2 personaje.In drumul sau, personajul se intalneste de 3 ori(cifra fatidica), cu Spanul, personaj negativ, realist si opozant. Rolul sau in opera, este de a complica traseul existential al printului, contribuind simultan la initierea lui. Ratacirea prin padurea labirint favorizeaza incalcarea interdictiei parintesti:"sa te feresti de omul ros, dar mai ales de cel Span...ca sunt tare sugubeti".

Coborarea in fantana, interpretata drept intoarcerea in infern, prijeluieste schimbarea identitatii dintre Span si mezinul Craiului, pecetluita de puterea unui juramant:"Jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-I da ascultare si supunere, chiar si-n foc de ti-as zice sa te arunci, pana ii murii, si iarasi ii invia"
Personajul principal(Titlul)

In aceasta situatie, mezinul, care "era boboc, in felul lui, in trebuiri d-aieste", adica naiv, lipsit de experienta, se lasa pacalit de Span si-si pierde conditia de print, devenind sluga a acestuia. Din acest moment, personajul se va numi Harap-Alb, nume cu o constructie oximoronica, semnificand un "rob-alb", respectiv contrastul dintre conditia reala de print(alb) si conditia aparenta- de rob (harap), a personajului.

Caracterizarea Spanului:
Despre Span, care intruchipeaza impostorul malefic, critica a spus ca este un "maestru spiritual", fara intentie pentru tanar, un fel de rau necesar in procesul maturizarii sale:"Pe lume sunt trebuitori si unii ca acestia, fiindca invata pe oameni sa prinda la minte". Ca initiator antagonist, Spanul il supune pe Harap-Alb unor probe imposibile aparent, cu intentia sa-l piarda: aducerea salatilor din Gradina Ursului, dintr-un "ostrof mandru aflat in mijlocul unei mari"; a pieii cerbulului vrajit din Padurea Cerbului, "batuta cu pietre scumpe", cu cap cu tot si cu" piatra din frunte care straluceste ca un soare"; aducerea fetei imparatului Ros. Cu ajutorul unor obiecte, ritualuri magice, a unor sfaturi potrivite, tanarul va trece cu succes de aceste probe.

Subiectul. Celelalte personaje fabuloase.
In drumul sau spre imparatia lui Ros Imparat, tanarul intalneste adjuvanti: Craiasa Albinelor, Craiasa Furnicilor, personajele fabuloase, antropomorfozate, simboluri ale corectitudii si spiritului de recunostiinta, dar si pe cei 5 tovarasi: Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungime si Ochila - personaje himerice, cu o psihologie misterioasa, prezentate intr-o maniera caricaturala, prin ingrosarea unei trasaturi, respectiv a unuia dintre simturi. Personajele acestea intruchipeaza tipologii umane ridiculizate pentru defectele lor: gurmandul, betivul, frigurosul, hotul si indiscretul.

Intalnirea acestor personaje respingatoare la infatisare, evidentiaza ideea de prietenie si vocatia solidaritatii umane: daca in basme, personajul reuseste prin puterile supranaturale sa invinga raul, in lumea reala, in care oamenii nu au puteri supranaturale, ca si protagonistul basmului nostru, omul izbuteste cu ajutorul prietenilor, daca detine secretul maiestriei de a-si face prieteni.

În concluzie, „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, având ca particularităţ: reflectarea
concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul şi
specificul limbajului. Însă, ca orice basm, pune în evidenţă idealul de dreptate, adevăr şi cinste.