Dragusin

Când am auzit pentru prima dată numele Dragusin, mi-am imaginat un om mare și fioros, cu o barbă groasă și un topor în mână. Dar când l-am întâlnit, am fost surprinsă de cât de diferit era de imaginea mea.
Dragusin este un bărbat înalt și slab, cu părul negru ca pana corbului și ochii căprui calzi. Are un zâmbet prietenos și o voce blândă. Nu este deloc omul fioros pe care mi-l imaginasem.
Dragusin este un cioban și își petrece zilele pășunând oile pe dealurile din apropierea satului său. Îmi povestește viața lui simplă, dar plină de satisfacții, și cum își iubește munca. Spune că nu ar schimba-o cu nimic în lume.
În timp ce stăm de vorbă, observ turma de oi care pășunează pașnic pe deal. Soarele strălucește, iar o briză ușoară bate prin iarbă. Este o zi perfectă și mă simt în pace.
Îi întreb pe Dragusin de ce a ales să devină cioban. Spune că a crescut într-o familie de ciobani și că a învățat meseria de la tatăl său. Îmi spune că iubește viața în aer liber și că se simte conectat la natură.
De asemenea, îmi spune că meseria de cioban nu este ușoară. Spune că trebuie să muncești din greu și că există întotdeauna riscul de a pierde oi din cauza prădătorilor sau a bolilor. Dar spune că merită pentru că iubește munca lui și că este mândru de viața pe care o duce.
Înainte de a pleca, Dragusin îmi dă un mic brânz pe care l-a făcut el însuși. Îmi spune că este făcut din lapte de oaie și că este foarte gustos. Îl gust și are dreptate. Este cel mai bun brânz pe care l-am mâncat vreodată.
Îi mulțumesc lui Dragusin pentru brânză și pentru timpul lui. Apoi, îmi iau rămas bun și mă îndrept spre casă. Pe drum mă gândesc la întâlnirea mea cu Dragusin. M-a făcut să apreciez viața simplă și m-a învățat importanța de a fi conectat la natură. Sunt recunoscătoare pentru că l-am întâlnit.
Dacă aveți ocazia, vă recomand să vizitați satul lui Dragusin și să-l cunoașteți. Este un om minunat și vă va învăța multe despre viața de cioban.