Dumitru Popescu, cunoscut sub porecla "Dumnezeu", a fost un personaj controversat al istoriei românești. Activitatea sa politică și jurnalistică a marcat o perioadă întunecată a României, sub regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu.
Născut la Turnu Măgurele în 1928, Popescu și-a început ascensiunea în anii '60, devenind unul dintre oamenii de încredere ai lui Ceaușescu. El a fost responsabil pentru construirea cultului personalității liderului comunist, transformându-l într-un "conducător iubit" și "tată al națiunii".
Ca șef al cenzurii și propagandei, Popescu a controlat cu mână de fier mass-media românească, suprimând orice opinie critică și promovând imaginea oficială a regimului. El a fost, de asemenea, un ideolog al Partidului Comunist, scriind discursuri și articole care glorificau pe Ceaușescu și regimul său.
Influența lui Popescu a fost atât de mare încât a ajuns să fie numit "Dumnezeu", un apelativ ironic care reflecta puterea sa uriașă. Era temut și respectat în același timp, iar cuvântul său era lege în cadrul partidului și al statului.
După căderea regimului comunist în 1989, Popescu a fost judecat și condamnat pentru abuz de putere, propagandă mincinoasă și fraudă electorală. El a ispășit șase ani de închisoare înainte de a fi eliberat în 2004.
Porecla "Dumnezeu" l-a urmărit pe Popescu chiar și după ce a părăsit închisoarea. El a continuat să facă apariții controversate în mass-media, apărându-și rolul în regimul Ceaușescu și criticând democrația post-comunistă.
Dumitru Popescu "Dumnezeu" a murit în 2024, la vârsta de 96 de ani. Moartea sa a stârnit reacții diverse, unii oameni văzându-l ca pe un simbol al unei perioade întunecate a istoriei românești, în timp ce alții l-au apărat ca pe un om care a crezut cu adevărat în ideologia comunistă.
Indiferent de opiniile diferite, moștenirea lui Dumitru Popescu "Dumnezeu" rămâne un testament al complexității și pericolelor totalitarismului, un avertisment cu privire la puterea pe care oamenii o pot exercita asupra semenilor lor.