Nu am văzut niciodată o oaie cu trei picioare până acum. Ceva ciudat... Ani trecuți am fost la munte, la Vatra Dornei, și am văzut pe un versant o turmă de oi. Am numărat repede: erau cam 200 de oi. Una dintre ele mi-a atras atenția aproape imediat. O oaie cu trei picioare...
S-ar putea spune că a fost o zi norocoasă. Am urcat pe munte cu intenția de a-mi găsi pacea interioară, de a mă bucura de frumusețea peisajului și de aerul curat. Nu m-am gândit că voi întâlni o oaie cu trei picioare.
Am urmărit-o cu privirea cum se mișcă agilă printre celelalte oi. Cum paște, cum se adăpostește de soare la umbra unui copac. Cât de bine a reușit să se adapteze situației? Mă întrebam dacă s-a născut cu trei picioare sau dacă a avut un accident la un moment dat.
Am stat acolo, pe versantul muntelui, și am privit oaia cu trei picioare timp de câteva ore. Am observat cum se deplasează, cum interacționează cu celelalte oi și cu mediul înconjurător.
Am fost fascinat de modul în care a reușit să se descurce, chiar dacă nu are patru picioare ca celelalte oi.
Când s-a lăsat seara, a venit timpul să cobor de pe munte. Am aruncat o ultimă privire la turma de oi și am văzut că oaia cu trei picioare se îndrepta spre stână împreună cu celelalte. M-am gândit la ea și la modul în care a reușit să se adapteze situației sale.
Sunt momente în viață când ne simțim ca o oaie cu trei picioare. S-ar putea să simțim că nu suntem ca ceilalți, că nu aparținem. S-ar putea să simțim că avem un dezavantaj. Dar, ca oaia cu trei picioare, putem învăța să ne adaptăm și să facem față provocărilor vieții.
Oaia cu trei picioare m-a învățat multe despre viață. M-a învățat că orice este posibil și că putem depăși orice obstacol dacă suntem determinați.
De fiecare dată când mă simt descurajat sau îmi pierd speranța, îmi amintesc de oaia cu trei picioare. Și îmi dau seama că, indiferent de provocările cu care mă confrunt, pot să le depășesc.
Pentru că și o oaie cu trei picioare poate să o facă.