Furtună

Intr-o seară ploioasă, când vântul șuiera amenințător, am fost martor la o furtună violentă. Cerul s-a întunecat ca smoala, fulgerele sclipeau ca niște săbii celeste, iar tunetele bubuiau ca niște lovituri de tun. Ploaia se revărsa cu găleata, transformând străzile într-un râu învolburat.

Am privit fascinat și înspăimântat cum furtuna dezlănțuia haosul. Copacii se legănau amenințător, crengile lor trosnind ca niște oase rupte. Oamenii se refugiau în case, protejându-se de furia naturii.

Într-un moment de liniște, am auzit un zgomot slab de plâns. Am privit în jur și am văzut un cățeluș mic, ud leoarcă, tremurând sub un copac. Inima mi s-a strâns de milă și am luat bietul animal în brațe.

Sub protecția unui acoperiș, cățelușul s-a liniștit treptat. M-am uitat în ochii lui mari și înspăimântați și am simțit o legătură profundă. În acel moment, furtuna nu mai părea atât de înfricoșătoare. Aveam un prieten alături, un suflet mic care se agăța de mine pentru protecție.

• Furtuna a trecut, dar amintirile vor rămâne
• Am văzut forța naturii și curajul unei inimi mici.

Când furtuna s-a potolit, am ieșit afară cu cățelușul. Cerul era senin, iar stelele străluceau ca niște diamante împrăștiate pe o pânză neagră. Am simțit un sentiment de pace și recunoștință. Furtuna fusese o încercare, dar prin ea am câștigat un prieten prețios și o amintire pe care o voi prețui pentru totdeauna.

Uraganele din viața noastră pot fi înfricoșătoare, dar dacă avem pe cineva alături care să ne susțină, putem trece peste ele mai ușor. Uneori, chiar și cele mai puternice furtuni pot aduce daruri neașteptate. Trebuie doar să avem curajul să le căutăm.