Iubitul doamnei cu coasa

Într-o lume străveche, unde moartea domnea supremă, trăia un bărbat pe nume Alastor. Era un înțelept, un gânditor profund, care nu se temea de capriciile doamnei cu coasa.
Într-o noapte, în timp ce contempla misterele vieții și ale morții, Alastor a fost vizitat de o ființă spectrală, acoperită într-un giulgiu întunecat. Era Moartea însăși, frumoasă și terifiantă în același timp.
Moartea: Bună, Alastor. A sosit timpul tău să părăsești această lume.
Alastor: Nu mă tem de tine, Moarte. Mi-am trăit viața cu demnitate și nu am regrete.
Moartea: Foarte bine, dar știi că odată ce treci pragul meu, nu mai există cale de întoarcere.
Alastor: Sunt pregătit.
Și așa, Alastor și-a luat rămas bun de la cei dragi și a urmat-o pe Moarte în tărâmul umbrelor. Dar, spre surpriza lui, nu era un loc întunecat și înspăimântător, ci unul pașnic și liniștitor.
Alastor: Ce este acest loc, Moarte? Nu este deloc așa cum îmi imaginam.
Moartea: Acesta este tărâmul dintre viață și moarte, unde sufletele se odihnesc înainte de a trece mai departe.
Alastor: Ce se întâmplă cu sufletele după ce ajung aici?
Moartea: Fiecare suflet are un drum unic de parcurs. Unii vor găsi pace și fericire, în timp ce alții vor trebui să ispășească greșelile din trecut.
Alastor a rămas în tărâmul umbrelor un timp, asimilând înțelepciunea și cunoștințele care îi erau oferite. A aflat despre ciclul vieții și al morții, despre importanța trăirii unei vieți pline de sens și despre puterea iubirii.
Într-o zi, Alastor a fost chemat de Moarte să se întoarcă în lumea celor vii.
Moartea: A venit timpul să te întorci, Alastor. Ai învățat multe în acest loc și ești pregătit să împărtășești înțelepciunea ta cu ceilalți.
Alastor: Îți mulțumesc, Moarte. Nu voi uita niciodată timpul petrecut aici.
Și așa, Alastor s-a întors în lumea celor vii, purtând cu el darul înțelepciunii și al compasiunii. A devenit cunoscut ca "Iubitul doamnei cu coasa", un om care nu se temea de moarte și care îi ajuta pe alții să înțeleagă misterul ei.
Alastor a trăit o viață lungă și împlinită, iar când a venit momentul să se întoarcă în tărâmul umbrelor, a fost primit cu căldură de Moarte, care l-a întâmpinat cu aceste cuvinte:
Moartea: Bine ai venit înapoi, Iubite al doamnei cu coasa. Drumul tău în această lume a fost unul de bunătate și de înțelepciune. Sufletul tău va găsi acum pace și fericire eternă.
Și așa, Alastor a pășit în tărâmul umbrelor, unde a rămas pentru totdeauna, un prieten și un ghid pentru toți cei care urmează să treacă prin poarta morții.