Într-o sâmbătă însorită de octombrie, Juventus a întâlnit Genoa pe teren propriu, într-un meci ce promitea să fie palpitant. Ca fan al lui Juventus, eram nerăbdător să văd echipa mea preferată în acțiune.
Meciul a început cu un ritm rapid, ambele echipe luptând pentru posesie. Juventus a controlat mingea mai mult, dar Genoa a fost periculoasă în contraatac. Prima ocazie mare a venit în minutul 20, când Cristiano Ronaldo a lovit bara din lovitură liberă.
Genoa a răspuns imediat, iar în minutul 25 a deschis scorul printr-o lovitură de cap superbă a lui Domenico Criscito. Juventus a fost șocată, dar nu și descurajată. A continuat să atace și a egalat în minutul 35 printr-o lovitură de picior din afara careului a lui Paulo Dybala.
Repriza a doua a fost și mai intensă decât prima. Juventus a presat puternic și a reușit să marcheze de două ori prin Ronaldo, în minutele 60 și 70. Genoa nu a renunțat, iar în minutul 80 a redus din diferență printr-un gol marcat de Goran Pandev.
Meciul a fost pe muchie de cuțit până la final, dar Juventus a reușit să reziste presiunii și să câștige cu 3-2. A fost o victorie importantă, care a menținut echipa pe primul loc în clasament.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest meci a fost spiritul de luptă al echipei mele. Chiar și atunci când a fost în urmă, Juventus nu a renunțat niciodată. A continuat să atace și a reușit să obțină victoria. Iar Ronaldo a fost din nou eroul, marcând două goluri decisive.
Meciul cu Genoa a fost un spectacol de fotbal, cu de toate: goluri, emoție și suspans. A fost un meci pe care nu îl voi uita curând. Forza Juve!