Magyar Péter

Am crescut într-o mică localitate din Transilvania, unde toată lumea se cunoștea. Iar când spun toată lumea, mă refer la întreaga comunitate: unguri, români, țigani și germani. Nimeni nu se întreba de unde ești, ci doar cine ești.

Îmi amintesc că eram un copil timid și retras, mai mereu cu nasul în cărți. Dar într-o zi, totul s-a schimbat. Începusem să merg la școala primară, unde am întâlnit un băiat pe nume Peter. Peter era un copil vesel și sociabil, mereu plin de viață. Și, spre surprinderea mea, devenisem prietenul lui cel mai bun.

Petreceam ore întregi împreună, jucându-ne, făcând farse și împărtășind secretele noastre. Nu conta că el era maghiar și eu român. Eram doar doi copii care se bucurau de viață.

Dar timpul a trecut, iar drumurile noastre s-au despărțit. Peter s-a mutat în alt oraș, iar eu am rămas acasă. Dar prietenia noastră a rămas la fel de puternică, chiar dacă ne vedeam din ce în ce mai rar.

Acum, când sunt adult, mă gândesc adesea la Peter. Și mă întreb ce fel de om ar fi devenit dacă ar fi rămas acasă. Ar fi fost un cetățean maghiar loial sau ar fi ales să se identifice ca român? Nu știu. Dar știu că prietenia noastră ar fi rămas mereu la fel de puternică.

Într-o lume din ce în ce mai divizată, este important să ne amintim că toți suntem oameni. Și că prietenia poate depăși orice graniță.

Povestea lui Peter mi-a învățat că nu contează de unde vii. Contează doar ce fel de persoană ești.