Mai am un singur dor

Când eram mică, în fiecare an, de Crăciun, tata mergea în pădure și tăia un brad. Apoi, împreună cu mine, îl duceam acasă și îl împodobeam cu tot felul de globuri și beteală. Era un ritual special, pe care îl așteptam cu nerăbdare tot anul.

Însă, într-un an, când eram în clasa a cincea, tata nu a mai putut merge în pădure. Era bolnav și trebuia să stea la pat. Am fost foarte tristă, pentru că îmi plăcea atât de mult să alegem împreună bradul perfect și să îl împodobim. Dar mama mi-a spus că nu e nimic grav și că anul viitor vom merge din nou împreună.

Cu toate acestea, anul viitor, tata nu a mai fost. S-a stins în somn, în ajunul Crăciunului. A fost o lovitură cumplită pentru mine și pentru familia mea. Îmi amintesc că am plâns zile întregi și că nu am putut mânca sau dormi. Nu-mi venea să cred că nu mai e printre noi.

Însă, în seara de Crăciun, mama mi-a propus să împodobim bradul. La început am refuzat, pentru că nu mai aveam chef de nimic. Dar apoi mi-am amintit de tata și de cât de mult îi plăcea să împodobească bradul împreună cu mine. Așa că am acceptat.

Am mers în camera de zi și m-am uitat la bradul care stătea într-un colț. Era un brad artificial, dar tata îl împodobea întotdeauna cu atât de multă grijă, încât părea real. Am luat o ghirlandă și am început să o înfășor pe crengi. Apoi, am atârnat globurile, una câte una. Fiecare glob îmi amintea de tata și de Crăciunurile pe care le-am petrecut împreună.

Când am terminat de împodobit bradul, m-am așezat pe canapea și l-am privit. Era frumos, dar nu la fel de frumos ca atunci când îl împodobeam împreună cu tata. Îmi lipsea mult și îmi doream atât de mult să fie acolo cu mine.

Tocmai când eram gata să plâng din nou, am auzit o voce familiară. "Îți place, scumpo?", mi-a spus tata. M-am uitat în jur, dar nu era nimeni. "Tata?", am întrebat eu. "Sunt aici, lângă tine", mi-a răspuns el. "Mă uit la tine cum împodobești bradul".

I-am simțit prezența lângă mine și m-am bucurat atât de mult. "Te iubesc, tata", i-am spus. "Și eu te iubesc, scumpa mea", mi-a răspuns el. "Acum sunt bine. Nu te mai întrista pentru mine".

Am stat acolo, pe canapea, și am vorbit cu tata ore întregi. I-am povestit despre școala mea, despre prietenii mei și despre toate lucrurile care se întâmplaseră în ultimul an. El m-a ascultat cu răbdare și mi-a oferit sfaturi. Când a fost timpul să plec, mi-a spus: "Nu uita niciodată că sunt aici, lângă tine. Te iubesc mai mult decât orice pe lume".

De atunci, Crăciunul a devenit o zi specială pentru mine. Îl petrec cu familia și prietenii mei și mă gândesc la tata. Îmi este dor de el în fiecare zi, dar știu că el este mereu cu mine.

"Mai am un singur dor", cânta tata în fiecare an, de Crăciun. "Să fiu iubit de tine". Și eu îl iubesc, mai mult decât orice pe lume.

Crăciunul este o sărbătoare a iubirii și a familiei. Este un moment în care ne amintim de cei dragi care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor care sunt încă aici. Este o sărbătoare a speranței și a bucuriei.

Crăciun fericit tuturor!