Maicon!

Într-o după-amiază toridă, în plină vară, ieşeam cu băieţii de la antrenament şi, pe drum spre casă, vorbeam despre meciul de fotbal de pe weekend. Ne bâlbâiam în idei şi soluţii pentru meciul de pe terenul de pământ de lângă liceu şi, deodată, am auzit o voce puternică şi inconfundabilă.
- "Maicon!"
Ne-am uitat în jur şi l-am văzut pe Maicon, un tip mai mare decât noi, pe care-l vedeam la antrenamentele lui Dinamo 2 din Centrul Sportiv Dinamo. Era la fel de mare, la fel de impunător ca la televizor.
- "Maicon!" ne-a zis el la fel de tare.
Era în trening, cu o geantă de sport în spate. Venea şi el de la antrenament.
- "Ştiţi unde fac juniorii antrenamente?" ne-a întrebat.
- "Da, da, chiar pe terenul ăla!" i-am zis eu.
- "Merg şi eu, dacă mă laşi cu voi!" ne-a zis Maicon.
Ne-am uitat unul la altul, fără să scoatem o vorbă. Era Maicon, în carne şi oase, şi voia să vină cu noi la juniori. I-am făcut loc şi a venit cu noi.
Avea ceva special Maicon. Nu ne trata ca pe nişte copii. În plus, ne-a zis că, dacă vrea, tataie "Olăroiu" îi pune titular la Dinamo 2. Noi ştiam cine e Olăroiu. Îl văzusem la televizor. Era şeful lui Dinamo.
Am ajuns pe teren şi Maicon şi-a dat jos geanta şi treningul. Era îmbrăcat într-o bluză şi jeanşi, dar avea nişte picioare ca de armăsar. Era clar că nu prea jucase fotbal pe teren de pământ şi, când a pus piciorul pe minge tot terenul s-a făcut praf.
- "Hai, bă, Maicon, driblează-i!" i-a zis un băiat de pe margine.
Şi Maicon l-a driblat. Apoi încă pe unul. Pe al treilea l-a lăsat în fund cu o fentă de manual. Am rămas cu toţii cu gura căscată.
- "E gol!" a zis cineva.
Şi Maicon a tras la poartă. A dat cu toată puterea şi a spart plasa.
- "Me, dar ce gol!" a urlat cineva.
Şi Maicon s-a întors spre noi şi a ridicat mâinile. Era fericit. Era ca şi cum ar fi marcat în Liga Campionilor.
Am continuat să jucăm şi jumătate de oră mai târziu, când eram toţi rupţi de oboseală, Maicon ne-a zis:
- "Băieţi, eu mă duc. Dar vă aştept şi la antrenamentul de mâine!"
Ne-am bucurat ca nişte copii că vine Maicon la antrenamentul nostru. A doua zi a venit şi, timp de două săptămâni, a jucat cu noi. Ne-a învăţat câteva driblinguri, câteva fente şi ne-a dat şi nişte sfaturi.
- "Fotbalul e simplu, băieţi. Trebuie doar să vă iubiţi minge şi să jucaţi cu pasiune. Şi, dacă vreţi să ajungeţi mari, trebuie să munciţi mult şi să ascultaţi de antrenori!"
Vorbele lui Maicon ne-au rămas în minte. Şi, ani mai târziu, când am ajuns şi noi fotbalişti, în Liga a 4-a, ne aducem aminte cu drag de vremea când juca Maicon cu noi, la juniori.
Şi, de fiecare dată când îl vedem pe Maicon la televizor sau când citim un articol despre el, ne spunem:
- "Me, da' am jucat şi noi cu Maicon! Da' am stat de vorbă cu Maicon! Da' ne-a învăţat să driblăm Maicon!"
Şi zâmbim. Şi ne aducem aminte. Şi suntem fericiţi că am avut şansa să jucăm fotbal cu Maicon.