Maria

Într-un oraș aglomerat, printre zgomotul străzilor și agitația oamenilor, am întâlnit o floare delicată, o floare pe nume Maria.
Maria creștea într-un mic ghiveci, pe pervazul unui apartament la etajul cinci. Avea petale albe ca zăpada, care străluceau ca niște diamante în lumina soarelui. Frunzele ei verzi, strălucitoare, erau ca o oază de liniște într-o lume haotică.
Oamenii care treceau pe stradă se opreau adesea să o admire pe Maria. Ea era un simbol al frumuseții și purității într-un oraș care prea adesea uita de asemenea lucruri. Însă Maria nu era doar frumoasă. Ea avea o inimă bună și un spirit generos.
Într-o seară, când orașul era învăluit în întuneric, am văzut o bătrână care stătea singură pe o bancă din fața blocului Mariei. Chipul ei era plin de tristețe, iar ochii îi erau plini de lacrimi. M-am apropiat de ea și am întrebat-o ce o supără.
Bătrâna mi-a spus că fiul ei murise recent și că se simțea foarte singură. I-am oferit să stea pe pervazul meu și să se uite la Maria. Am vrut să-i arăt că nu era singură și că frumusețea și iubirea încă existau în lume.
Bătrâna s-a așezat pe pervaz și a privit lung la Maria. Chipul ei s-a luminat treptat și lacrimile i s-au oprit. Mi-a mulțumit pentru că i-am arătat frumusețea vieții și mi-a spus că Maria îi dădea speranță.
De atunci, bătrâna vine în fiecare zi la pervazul Mariei. Ea stă și se uită la floare, iar tristețea din ochii ei dispare de fiecare dată. Maria a devenit o sursă de bucurie și speranță pentru o bătrână singură într-un oraș mare.
Maria este mai mult decât o floare. Ea este un simbol al iubirii, frumuseții și speranței. Ea ne amintește că chiar și în cele mai întunecate timpuri, există întotdeauna lumină. Și că frumusețea poate fi găsită în cele mai neașteptate locuri.