Meteo

Acum câteva zile, cu ocazia unui week-end cu soţul meu am dus măsurat prognoza meteo de o mie de ori pe oră de câtă vreme a trecut, pentru că în timpul liber ne-am aflat pur şi simplu într-o stare de veghe permanentă faţă de informaţiile din rezerva de nori şi precipitaţii ce se pregătea să se verse deasupra noastră. În plus, atunci când am sunat rudele din oraşul nostru natal, am aflat că vremea a fost deja execrabilă acolo timp de câteva zile.
Aşa că, când am plecat pe drum, nu eram chiar atât de surprinşi să ne întâmpine o ploaie măruntă şi încăpățânată care părea să nu se oprească. De fapt, ouăle noastre pentru picnic erau suficient de umede fără să mai adăugăm sos de ploaie.
Dar apoi, la jumătatea drumului, cerul s-a curăţat brusc, iar soarele a strălucit puternic. A fost o schimbare atât de bruscă încât părea că am intrat într-un alt microclimat.
Ne-am continuat călătoria în soare, bucurându-ne de frumuseţea peisajului. Dar, de fiecare dată când ne opream la un punct panoramic, vedeam un nor de ploaie masiv care se apropia de noi. În mod repetat, am fost udaţi cu ploaie înainte de a apuca să terminăm măcar o înghiţitură de cafea fierbinte.
Am ajuns în cele din urmă la destinaţie, un mic oraş pitoresc cu pieţe pietruite şi clădiri fermecătoare. Şi, desigur, în momentul în care am parcat maşina, a început să toarne. Acum, să fiu sinceră, cu greu mi-a mai păsat de ploaie în acel moment. Eram deja atât de udă încât nu făcea mare diferenţă. Şi când am văzut că localnicii se plimbau prin oraş ca şi cum nimic nu era în neregulă, am decis să fac şi eu la fel.
După ce am luat masa la o cafenea confortabilă, am ieşit afară pentru a explora oraşul. Şi, spre surprinderea mea, ploaia nu era atât de rea. Desigur, ne udasem din nou până la piele, dar nu era rece. Era mai degrabă o ploaie caldă şi răcoritoare care ne mângâia pielea.
Am petrecut restul zilei hoinărind prin oraş, vizitând magazinele şi admirând arhitectura. La un moment dat, am nimerit într-un parc superb, unde am stat pe o bancă şi am privit cum ploaia cade pe copaci şi flori. Era o scenă atât de liniştitoare încât aproape că am uitat de oboseala şi de hainele ude.
Când a sosit timpul să plecăm, ne-am îndreptat spre maşină, învinşi de oboseală, dar cu sufletele pline de bucurie. Şi, deşi eram udaţi până la piele, ne-am simţit în mod ciudat revigoraţi de ploaia răcoritoare.
Când ne uităm acum înapoi la acea zi, ne amintim de ea ca de o aventură minunată. Şi, deşi am fost udaţi din cap până în picioare, nu am regretat că am ieşit afară şi am experimentat magia ploii. La urma urmei, ploaia ne-a oferit o perspectivă cu totul nouă asupra lumii din jurul nostru. Ne-a arătat că, chiar şi în cele mai ploioase zile, există încă frumuseţe de găsit.