Nicolae Manolescu




Nicolae Manolescu este un critic literar, istoric literar și eseist român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. S-a născut la 25 noiembrie 1939, în București. A studiat limba și literatura română la Universitatea din București, unde a obținut licența în 1962. În 1971, și-a susținut doctoratul în filologie la aceeași universitate.
Manolescu a debutat ca critic literar în revista "Gazeta literară" în anul 1963. A publicat numeroase cărți de critică și istorie literară, printre care "Arca lui Noe" (1980), "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1985), "Contraatac" (1992) și "Istoria critică a literaturii române" (1998).
Manolescu a fost profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din București din 1971 până în 2010. A fost, de asemenea, rector al Universității din București în perioada 2000-2006.
Manolescu a fost distins cu numeroase premii și distincții, printre care Premiul Herder (1993), Premiul Academiei Române (1998) și Premiul Național pentru Literatură (2006).
  • Manolescu este un critic literar apreciat pentru spiritul său polemic, pentru erudiția sa și pentru claritatea expunerii sale.
  • Manolescu a fost, de asemenea, implicat în viața publică românească, fiind un susținător vocal al valorilor democratice și al libertății de exprimare.
Manolescu este o figură importantă în cultura română contemporană. Opera sa a contribuit la definirea canonului literar românesc și la înțelegerea istoriei literaturii române.