În cultura creștină, pasca reprezintă trecerea de la moarte la viață, de la întuneric la lumină. Este preparată în Sâmbăta Mare, iar în prima zi de Paște este sfințită în biserică. Împărțită apoi în familie și cu cei dragi, pasca devine un simbol al comuniunii și al iubirii.
Pasca este o pâine bogată și gustoasă, preparată din ingrediente simple. Aluatul este format din făină, lapte, ouă, drojdie și zahăr. În unele zone ale țării, pasca se prepară și cu unt sau smântână. După ce aluatul este frământat, este împărțit în două părți. O parte se folosește pentru a forma baza pascăi, iar cealaltă parte pentru a face împletitura. Baza pascăi este de obicei rotundă și se unge cu ou bătut, iar împletitura se așază deasupra.
Pasca este decorată în mod tradițional cu simboluri religioase, cum ar fi crucea, mielul sau icoanele. Aceste decorațiuni sunt realizate adesea din aluat sau din alte materiale naturale. Pasca este de asemenea unsă cu gălbenuș de ou, care îi conferă o culoare aurie și o aromă deosebită.
Pasca este și un simbol al fertilității și al renașterii naturii primăvara. Se spune că pasca coaptă în Sâmbăta Mare ajută la asigurarea unei recolte bogate în anul următor.
Dar pasca este mai mult decât un simbol religios sau al tradițiilor pascale. Este și un simbol al familiei și al comunității. În gospodăriile românești, coacerea pascăi este un moment special, în care familia se adună împreună pentru a pregăti acest simbol al sărbătorii. Iar în prima zi de Paște, pasca este împărțită cu prietenii și cu vecinii, devenind un simbol al comuniunii și al iubirii.
Pasca este un simbol viu al spiritualității creștine, al tradițiilor românești și al unității familiei. Este un element esențial al sărbătorii Învierii Domnului, care aduce bucurie, speranță și iubire în inimile tuturor.