Prohodul Maicii Domnului

O poveste despre dragoste, sacrificiu și speranță

În liniștea unei nopți senine de vară, sub bolta înstelată, se desfășoară o procesiune solemnă. Figuri împodobite în negru, cu fețe triste, poartă pe umeri un giulgiu alb, asemenea celui în care a fost înfășurat Trupul lui Hristos. Este Prohodul Maicii Domnului, o sărbătoare care marchează adormirea Sfintei Fecioare Maria.

Legenda spune că, la vârsta de 63 de ani, Maica Domnului a simțit că i se apropie sfârșitul. I-a chemat pe apostoli, care s-au adunat în jurul ei. I-a binecuvântat și le-a spus că, după Adormirea ei, va fi luată cu trup și suflet în Rai. Apostolii au jelit-o, dar au știut că aceasta era voia Domnului.

În ziua Adormirii, Maica Domnului a fost dusă la Biserica Sfinților Apostoli din Ierusalim. În timp ce apostolii cântau imnuri de despărțire, a apărut Hristos, înconjurat de îngeri. A luat sufletul Maicii Sale și l-a dus în Rai. Trupul ei a fost așezat într-un mormânt nou, în Grădina Ghetsimani.

Trei zile mai târziu, apostolul Toma, care nu fusese prezent la Adormire, a venit la mormânt. Spre uimirea sa, acesta era gol. Hristos i s-a arătat lui Toma și i-a spus că Maica Domnului a fost înălțată la cer. Toma i-a chemat și pe ceilalți apostoli, iar împreună au slăvit-o pe Sfânta Fecioară.

Prohodul Maicii Domnului este o sărbătoare care ne amintește de dragostea și sacrificiul Sfintei Fecioare Maria. Este o sărbătoare a speranței, deoarece ne arată că moartea nu este sfârșitul, ci doar o trecere către o viață mai bună.

Sărbătoarea Prohodului Maicii Domnului

Legenda Adormirii Maicii Domnului

Înălțarea la cer a Maicii Domnului

Prohodul Maicii Domnului, o sărbătoare a speranței