"Randi, Randi, ce faci?", strigă o voce din depărtare.
Mă întorc și văd o siluetă familiară care se apropie de mine. Este prietena mea, Andreea, cu părul ei lung și blond și zâmbetul ei larg.
"Hei, Andreea! Ce mai faci?", răspund eu.
"Bine, bine, mergeam spre bibliotecă și te-am văzut", spune ea.
"Ah, și eu mergeam la bibliotecă", spun eu.
Mergem împreună spre bibliotecă, povestind despre ziua noastră. Ajungem la bibliotecă și intrăm. Este un loc liniștit și plăcut, cu rafturi pline de cărți.
"Ce cauți?", întreabă Andreea.
"Caut o carte despre istoria României", spun eu.
"Eu caut o carte despre psihologie", spune Andreea.
Ne despărțim și ne îndreptăm spre rafturile respective. După câteva minute, mă întorc la Andreea cu o carte în mână.
"Am găsit-o!", spun eu.
"Grozav! Hai să ne așezăm la o masă", spune Andreea.
Ne așezăm la o masă și începem să citim. După un timp, ridic privirea și o văd pe Andreea cu ochii în lacrimi.
"Ce s-a întâmplat?", întreb eu.
"Cartea asta e atât de tristă", spune ea printre lacrimi.
"Da, știu", spun eu. "Dar este și o carte foarte bună."
"Ai dreptate", spune ea. "Este o carte minunată."
Continuăm să citim câteva ore. Apoi, ne strângem lucrurile și plecăm din bibliotecă.
"A fost o plăcere să ies cu tine, Randi", spune Andreea.
"Și pentru mine", spun eu.
Ne îmbrățișăm și ne despărțim. Merg acasă, gândindu-mă la ziua petrecută cu Andreea. A fost o zi frumoasă, plină de cărți, povești și prietenie.