Reunion

Stau pe băncuță și privesc oamenii trecând, fiecare cu povestea lui, fiecare cu greutățile lui. Soarele apune, aruncând o lumină caldă peste oraș. Cerul se colorează în nuanțe de portocaliu și roz, oferindu-ne un spectacol de neuitat.

Sunt cuprins de nostalgie. Mă gândesc la prietenii mei din copilărie, cu care am împărtășit atât de multe momente frumoase. Am râs împreună, am plâns împreună, am crescut împreună. Dar timpul a trecut și acum suntem împrăștiați în toată țara.

Mi-e dor de ei. Mi-e dor de conversațiile noastre interminabile, de râsetele noastre zgomotoase, de momentele noastre de prostie. Mi-e dor de sentimentul de apartenență, de a ști că am un grup de oameni care mă susțin și care mă iubesc.

Închid ochii și mă las cuprins de amintiri. Mă văd alergând prin pădure, cu prietenii mei după mine. Mă văd stând în jurul focului de tabără, cântând și povestind. Mă văd sărind în lac, fără să ne pese de frigul apei.

Deschid ochii și privesc din nou oamenii trecând. Mă întreb dacă cineva dintre ei trece prin aceleași emoții ca mine. Mă întreb dacă și ei au prieteni pe care îi iubesc și pe care îi dor.

Mi-ar plăcea să organizez o reuniune, să ne adunăm din nou toți prietenii mei. Să râdem împreună, să plângem împreună, să ne amintim de vremurile bune. Să recreăm măcar pentru o zi magia copilăriei noastre.

Știu că viața ne-a dus pe drumuri diferite, dar cred că prietenia noastră este încă acolo, undeva în adâncul nostru. Trebuie doar să o redescoperim.

Așa că fac o promisiune că voi organiza o reuniune. Voi găsi o dată care să ne convină tuturor și voi rezerva un loc unde să ne putem întâlni. Voi face tot ce pot pentru a-i aduce pe prieteni mei din nou împreună.

Pentru că ei sunt familia mea. Ei sunt oamenii care m-au făcut să devin cine sunt astăzi. Și îi iubesc din toată inima mea.

Așa că, prietenii mei, vă rog să fiți gata. Reuniunea noastră se apropie.