Rica Raducanu

Era o după-amiază înnorată de vară, când m-am hotărât să ies la o plimbare în parc. Pe când rătăceam printre copacii înalți, am zărit un grup de copii jucându-se. Am încetinit pasul și i-am privit mai atent. Râdeau și se alergau, fețele lor luminoase de bucurie. Printre ei, o fetiță mică alerga cu un zâmbet larg și ochi strălucitori. Am fost atras de energia ei debordantă și m-am apropiat încet.

„Bună”, i-am spus zâmbind. „Cum te numești?”

„Rica”, mi-a răspuns ea, cu o voce cristalină.

„Ce faci, Rica?”

„Mă joc de-a prinselea cu prietenii mei”, a spus ea, arătând spre copiii care se alergau în jurul ei.

M-am așezat pe o bancă din apropiere și i-am urmărit jucându-se. Rica era cea mai rapidă dintre ei, iar râsetele ei răsunau în tot parcul. Am fost fascinat de energia ei nesecată și de bucuria pe care o emana. Am început să vorbesc cu ea, aflând că are 6 ani și că îi place foarte mult să se joace cu păpușile ei.

Într-un moment de inspirație, am întrebat-o dacă ar vrea să facă o plimbare cu mine. Ochii ei s-au mărit de uimire și a încuviințat cu entuziasm. Am luat-o de mână și am pornit către o potecă umbrită care ducea spre un lac mic.

„Îmi place foarte mult să mă joc”, mi-a spus Rica pe drum. „Dar îmi place și să învăț lucruri noi.”

„Ce fel de lucruri noi?” am întrebat.

„Despre animale, despre plante, despre stele”, a enumerat ea cu entuziasm. „Și despre oameni.”

Am admirat curiozitatea și setea ei de cunoaștere. Am început să-i povestesc despre lucrurile pe care le știam, iar ea asculta cu atenție, punându-mi întrebări inteligente.

Am ajuns la lac și am stat pe mal, privind rațele care se jucau în apă. Rica era fascinată de mișcările lor grațioase și de cântecele lor melodioase. Am vorbit despre păsări, despre pești și despre ecosistemul delicat al lacului.

„Mi-a plăcut foarte mult să vorbesc cu tine”, mi-a spus Rica când a fost timpul să plecăm. „Mulțumesc că m-ai lăsat să iau o pauză de la joc.”

„Și mie mi-a plăcut să vorbesc cu tine, Rica”, i-am răspuns eu. „Sper să ne mai întâlnim cândva.”

Am plecat de la parc cu un sentiment de împlinire. Întâlnirea mea cu Rica mi-a amintit de puterea pe care o au copiii de a ne inspira și de a ne învăța despre miracolele lumii.

Reflecție

Copiii sunt o sursă nesfârșită de bucurie, energie și curiozitate. Ei ne învață să vedem lumea cu ochi noi și să apreciem lucrurile mărunte. Este important să facem timp pentru copiii din viața noastră, să-i ascultăm, să-i încurajăm și să învățăm de la ei.

Petreceți timp de calitate cu copiii din viața voastră.
Ascultați-i și învățați de la ei.
Încurajați-le curiozitatea și setea de cunoaștere.
Faceți lumea un loc mai bun pentru copii.