Mă numesc Silviu Predoiu și sunt un om obișnuit care trăiește o viață neobișnuită.
M-am născut într-un mic oraș din România și am crescut într-o familie modestă. N-am avut niciodată prea mult, dar nici nu mi-a lipsit nimic.
Când eram copil, visam să devin fotbalist. Îmi petreceam ore întregi jucând fotbal în stradă cu prietenii mei.
Dar viața avea alte planuri pentru mine.
Într-o zi, când aveam 10 ani, m-am îmbolnăvit grav. Am fost diagnosticat cu leucemie și am fost internat în spital luni de zile.
A fost cea mai grea perioadă din viața mea.
Dar am avut noroc.
Cu ajutorul familiei, al prietenilor și al medicilor mei, am reușit să înving cancerul.
Am învățat multe lucruri din acea experiență.
Am învățat că viața este scurtă și că trebuie să o trăim la maxim.
Am învățat că familia și prietenii sunt cei mai importanți oameni din viața noastră.
Și am învățat că speranța este întotdeauna acolo.
După ce am învins cancerul, mi-am dat seama că nu mai vreau să devin fotbalist.
Vroiam să fac altceva cu viața mea.
Am decis să devin jurnalist.
Vroiam să spun poveștile oamenilor care nu au voce.
Vroiam să fac o diferență în lume.
Am lucrat ca jurnalist timp de mai mulți ani și am spus multe povești.
Am scris despre oameni care au depășit greutăți, despre oameni care au făcut o diferență în comunitățile lor și despre oameni care au luptat pentru dreptate.
Am învățat multe lucruri din aceste povești.
Am învățat că oamenii sunt capabili de lucruri extraordinare.
Am învățat că speranța este mereu acolo.
Și am învățat că împreună putem face o diferență în lume.
Acum, sunt un om fericit și împlinit.
Sunt recunoscător pentru viața mea și pentru toate lucrurile bune pe care le am.
Și sunt recunoscător că pot spune poveștile oamenilor care nu au voce.
Cred că toți avem o poveste de spus.
Și cred că fiecare poveste merită să fie auzită.
Vă mulțumesc pentru că ați citit povestea mea.