Sullivan's Crossing

În adâncurile pădurilor verdante din Maine, ascuns de privirile curioase ale lumii, se află un loc mitic cunoscut sub numele de Sullivan's Crossing. Este un pod vechi, bătrân și șubred, care traversează un pârâu liniștit, dar misterios. Localnicii spun că podul este bântuit de sufletul unui om pe nume Sullivan, care a pierit în apele râului cu mulți ani în urmă.

Legenda spune că Sullivan a fost un tânăr neglijent care a sfidat forțele naturii. Într-o seară furtunoasă, în timp ce se întorcea acasă de la cârciumă, a ignorat avertismentele sătenilor de a nu traversa podul. Vântul urla, iar ploaia se revărsa, dar Sullivan a fost prea încăpățânat să asculte. Și-a încurajat calul să treacă peste podul periculos, dar podul a cedat sub greutatea lor, iar atât omul, cât și animalul s-au scufundat în apele învolburate.

• De atunci, se spune că fantoma lui Sullivan bântuie podul, așteptând să-și răzbune moartea. Cei care îndrăznesc să traverseze podul în timpul nopților furtunoase pot auzi gemetele lui sau pot vedea silueta sa întunecată plutind pe apă.
• Unii oameni cred că fantoma lui Sullivan este un spirit răzbunător, în timp ce alții cred că este doar un suflet pierdut care își caută liniștea. Indiferent de adevăr, legenda lui Sullivan's Crossing continuă să fascineze și să înspăimânte localnicii până în ziua de azi.

Am auzit pentru prima dată despre Sullivan's Crossing de la un bătrân localnic care m-a avertizat să stau departe de acel loc sinistru. Dar curiozitatea m-a copleșit, așa că într-o noapte furtunoasă am pornit spre pod. Când am ajuns acolo, podul era învăluit în întuneric și ceață, iar răbufnirile de tunet răsunau prin aer.

Am simțit un fior pe șira spinării în timp ce coboram din mașină. Am pășit cu precauție spre pod, cu inima bătându-mi puternic în piept. Fiecare scară trosnea sub greutatea mea, parcă ar fi fost gata să se rupă în orice moment. Am ajuns în mijlocul podului și m-am oprit, privind spre întunericul care se întindea înainte.

Deodată, am auzit un zgomot în spate. M-am întors brusc și am văzut o siluetă întunecată care se apropia de mine. Am simțit cum sângele mi se îngheață în vene, iar mintea mi s-a umplut de gânduri de Sullivan. Fantoma mă venea să mă bage în râu?

Dar, spre uimirea mea, silueta nu era a lui Sullivan, ci a unui om care traversa podul. Am respirat ușurat, dar mintea îmi era încă agitată. Am continuat să merg spre celălalt capăt al podului, iar cu cât mă apropiam, cu atât zgomotele deveneau mai puternice. Parcă cineva ar fi plâns sau s-ar fi văitat.

Când am ajuns la capătul podului, am văzut un câine mic și speriat tremurând sub un copac. L-am luat în brațe și l-am mângâiat. Câinele a început să lingă fața mea, iar în acel moment am înțeles adevărul despre Sullivan's Crossing.

Sullivan nu este un spirit răzbunător, ci un suflet pierdut care își jelește prietenul canin. Câinele a murit înecându-se în râu și Sullivan a fost copleșit de durere. El nu bântuie podul pentru a-și răzbuna moartea, ci pentru a-și aminti de cel mai bun prieten al său.

Am părăsit Sullivan's Crossing cu o perspectivă diferită. Nu mai este un loc de teamă, ci un loc de compasiune și amintire. Și deși legenda lui Sullivan va continua să fie transmisă din generație în generație, acum știu că adevărata poveste este una de dragoste și pierdere.

Dacă vreodată vă aflați în pădurile din Maine și vă simțiți îndemnați să vizitați Sullivan's Crossing, nu vă fie frică. Amintiți-vă doar de legenda lui Sullivan și de prietenul său loial, și veți găsi pace și înțelegere în acest loc enigmatic.