Ziua Drapelului

Când eram copil, ziua de 26 iunie era specială pentru mine. Era ziua când se sărbătorea Ziua Drapelului și, odată cu ea, și Ziua Tineretului. Era o zi plină de parade, muzică, urale și multă bucurie.

Îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult să mă uit la oamenii care mărșăluiau cu drapelul în mână. Erau atât de mândri și de serioși, parcă drapelul ar fi fost cea mai prețioasă comoară din lume. Și mie mi se părea că drapelul chiar era o comoară, un simbol al țării mele și al tuturor lucrurilor bune care se întâmplau în ea.

În fiecare an, pe 26 iunie, mergeam la școală îmbrăcată în costum popular. Eram atât de mândră să port culorile țării mele pe piept și să cânt imnul național împreună cu colegii mei. După ceremonial, aveam o petrecere în curtea școlii, cu muzică, dansuri și jocuri. Eram atât de fericită și de plină de viață în acea zi.

Acum, când sunt adult, încă mai sărbătoresc Ziua Drapelului. Nu mai merg la parade și nici nu mai port costum popular, dar încă mai simt aceeași mândrie și bucurie când văd drapelul fluturând în vânt.

Drapelul nostru este un simbol al unității, al curajului și al speranței. Este un simbol al tuturor lucrurilor bune care se întâmplă în țara noastră. Când văd drapelul, mă simt mândru să fiu român și mă simt recunoscător pentru toate lucrurile bune pe care le am.